20th Century Boy
Publicat la 31 octombrie 2016
Este foarte important faptul că România vrea să ajute Republica Moldova din punct de vedere energetic. Am aflat (de la postul meu preferat de știri) că acolo sunt familii care dau între un sfert și o jumătate din venit doar pentru factura la energie. Sau sună mai grav așa: factura de energie ajunge chiar și până la jumătate din venitul unei familii. Într-adevăr, România dispune de resurse energetice cu care fie nu știe ce să facă, fie nu mai are ce să facă, industria, inclusiv (sau mai ales cea) energofagă, fiind în zilele noastre transformată (de alții) în oțel, evident prin filiera fierului vechi. Da, mult fier vechi.
Așadar avem resurse și vrem să avem grijă de frații moldoveni de peste Prut. Lăudabilă inițiativa aceasta energetică, inițiativă ce face ca banul să se învârtă, deci, din nou, e de bine: energetic, economic, social și, de ce nu, politic (politică regională).
Acum: energetic, economic și social sunt subiecte înghețate de frig (da, aș fi spus fierbinți, dar și afară, și în case e cam frig) într-un oraș din România de data asta, deci de dincoace de Prut, chiar destul de departe de acesta. Într-un oraș în care există o termocentrală. Aceasta face parte dintr-o companie mare din domeniul energiei, dar care tocmai a intrat în lichidare. Astfel că termocentrala nu mai funcționează, iar orașul nu mai beneficiază de apă caldă și căldură în sistem centralizat. Edilii promit, edilii au întâlniri cu politicienii de la București, edilii se prefac a fi interesați de problemă (sau poate chiar sunt). Cert e că un oraș întreg va rămâne în această iarnă fără căldură. Un oraș din România, Uniunea Europeană, un oraș cu o sută de mii de locuitori, cu o industrie demult apusă, o localitate locuită de 9000 de ani (dovezile se află la Muzeul Regiunii Porților de Fier) și aflată într-o zonă geografică superbă, dar de care parcă nu vrem să profităm! Și cam atât. Dar avem grijă de vecini!
Poate vecinii ar trebui să ia și ei aminte de ce se petrece la noi, înainte de a se apuca de treabă… Poate credeți că sunt egoist și că nu îmi pasă de vecini. Poate că sunt. Dar dacă sunt altruist?! Da, avem resurse, avem specialiști, avem poate și un interes în a-i ajuta pe cei care vorbesc aceeași limbă cu noi, dar cu noi cum rămâne? Rămânem în frig iarna asta pentru că aceleași resurse oferite vecinilor nu au ajuns decât până la porțile orașului.
Poate că firmele care se ocupă de alimentarea cu gaz a vecinilor noștri puteau face ele lucrarea asta pentru orașul în care locuiesc (era să scriu „orașul meu”, dar nu sunt chiar atât de avut).
Chiar în timp ce scriam fraza din urmă, surpriză! Aa, nuu, nu s-au anunțat la știri lucrări de extindere a rețelei de gaze, ci a picat alimentarea cu energie electrică. Și încă nu a venit iarna! A picat deoarece alternativa la încălzirea centralizată este cea electrică, iar instalațiile nu au fost gândite pentru consumuri care să includă și încălzirea electrică.
Completez aici cu încă o frază (un fel de update), deoarece nu am apucat să public acest articol imediat după ce l-am scris: pana de curent a durat 10 ore, timp în care au fost vreo 4 tentative de restabilire a alimentării cu energie electrică. Asta a fost ieri. Astăzi a mai fost o „pană de curent” de durată mai scurtă: de doar 5 ore…
Vreau să locuiesc într-un oraș demn de acest secol, pentru că în secolul trecut am trăit destul! Iar ceea ce am experimentat în primele două decenii de viață în secolul al XX-lea semăna mai degrabă cu viața în secolul al XIX-lea (puteam face comparația cu nivelul de trai pe care îl observam la televiziunea iugoslavă din acele vremuri)…
🎼🎶 T. Rex – 20th Century Boy
2026
„În cele din urmă, am ajuns să-mi încălzesc apartamentul cu gaz. Dar pentru asta a trebuit să fac eu, la nivel individual, ceea ce orașul nu a reușit să facă la nivel colectiv.”