A Man in the Wilderness
Publicat la 2 martie 2017
Mă gândesc de cele mai multe ori la scris ca la o artă. Ceea ce scriu eu aici sau prin alte părți nu este nici pe departe artă, ci un alt mod de a mă exprima, un mod de a face uneori ceva cu timpul liber.
Multă lume scrie pe blog. Anii trec rapid, iar evoluția tehnologiei, în special în zona echipamentelor de calcul și a comunicațiilor, a făcut ca accesul la instrumentele necesare să fie din ce în ce mai ușor.
Și uite așa m-am abătut de la subiect — nu că aș avea o direcție foarte clară, dar intenționam să mă orientez spre scris — către tehnologie și marketing.
Revin.
Scrisul ar trebui să fie, poate, treaba absolvenților de litere și a pasionaților de literatură. Dar sunt și alții care vor să scrie sau simt că prin scris se exprimă mai bine decât prin alte metode de comunicare.
Rezultatul? Uneori remarcabil. Alteori apreciat.
De cele mai multe ori rămâne însă o simplă pagină de jurnal în nori, așa cum sunt și blogurile mele.
De multe ori mă întreb ce caut eu online. Ce rost au blogurile mele, în afară de a-mi satisface nevoia de a mă exprima în scris? Folosește cuiva ceea ce scriu?
Ceea ce am scris pe site-ul profesional, deși modest, am observat că a fost util unor navigatori interesați să-și completeze informațiile pentru câte un proiect sau să-și găsească turbina potrivită.
Astă seară, ascultând o selecție rock, mi-a atras atenția o piesă a formației Styx: Man in the Wilderness.
Voi sări peste traducere, deși știu sigur că un prieten îmi va reproșa că folosesc engleza în textele românești. Ba, mai mult, chiar voi cita aici și câteva versuri.
What kind of man have I become?
All of the years I’ve spent in search of myself
And I am still in the dark
Sometimes I feel like a man in the wilderness
Sometimes it makes no sense at all
Can’t find the meaning of it all
Ei bine, am zis „câteva”, dar m-am lăsat purtat de val.
Valuri. Undeva pe țărmul Atlanticului.
Mi se pare ciudat cum, uneori, dintr-o multitudine de posibilități apare ca din senin tocmai cea care are legătură cu propriile gânduri sau frământări.
Cam așa am remarcat și piesa de mai sus, din selecția pe care o ascultam în timp ce făceam cu totul altceva decât să caut o piesă anume.
E ca și cum acordurile sau versurile unei piese ar intra în rezonanță cu gândurile.
Poate e doar o coincidență.
Dar ce este aceea o coincidență? E oare ceva mai mult decât ne sugerează definiția?
Eu așa cred.
Cum se face că un eveniment, început la un moment întâmplător, poate avea anumite caracteristici care se potrivesc perfect cu un anumit gând dintr-o serie întâmplătoare de rememorări, conexiuni mentale și aduceri aminte?
Iar acestea sunt, la rândul lor, declanșate de un alt gând sau de un eveniment oarecare.
E oare posibil să fie atât de multe coincidențe?
Poate că, privind totul de la nivelul la care ne poziționăm, putem interpreta aceste intersecții ca pe niște coincidențe.
Dar, imaginându-ne că fiecare eveniment este o frântură dintr-un șir lung de evenimente succesive și continue, intersectate cu o mulțime de alte evenimente, am putea stabili o rețea de „coincidențe”.
O rețea ca o plasă de pești.
Și asta doar într-o proiecție plană.
Extrapolând într-o perspectivă spațială, tridimensională, vom obține o rețea de o complexitate inimaginabilă, asemenea creierului uman.
Deși eu mi-o imaginez mai degrabă ca pe o rețea mai rarefiată, nu atât de densă și compactă.
Și mult, mult mai extinsă, depășind cu mult orizontul nostru vizual.
O însumare a tuturor acestor rețele individuale.
Iar asta e doar perspectiva tridimensională, cea accesibilă modului nostru de a raționa și de a observa lumea înconjurătoare…
Și totuși, revenind la ideea de la care am pornit:
scrisul ca artă.
Se pare că subiectul „scrisul ca o artă” nu își găsește locul în această postare.
Sau poate că tocmai l-am găsit.
Pentru că, până la urmă, și gândurile sunt niște rețele. Iar scrisul este unul dintre modurile prin care încercăm să le facem vizibile.
Poate că blogurile mele nu sunt create pentru a adăuga o anumită valoare.
Ele sunt niște înșiruiri întâmplătoare de gânduri.
Ori de gânduri întâmplătoare.