Curajul
Publicat la 20 iulie 2016
Cu ceva timp în urmă, am întâlnit o dilemă-provocare interesantă, legată de curaj:
Spune-mi de poţi, ce e curajul. — Platon
Primul gând-cuvânt a fost Madness, apoi, imediat, m-am gândit la „curaj nebun”.
Și apoi a urmat muzica; mai exact, piesa Courage a celor de la ManOwaR. Iar versurile melodiei includ cuvinte precum bătălii, încredere, inimă, suflet, victorie!
Battles are fought by those with the courage to believe They are won by those who find the heart Find a heart to share This heart that fills the soul will point the way to victory
Ăsta ar fi un sens dat curajului. Ar mai fi sensul în care, la un moment dat, ești nevoit să îți înfrunți durerea fizică sau sufletească, curajul reprezentând tăria, puterea de a acționa în acest sens… Dar până să alunec cu muzica în direcția asta, tot o piesă ManOwaR își croiește drum către această postare: I Believe.
All stand together for the world to see Now the time is right to live out all our dreams Say the words forever, your strength will never leave If you want to win the fight, say “I believe“
Totuși, nu voi lăsa sunetele să alunece spre piese triste și voi asocia acestui din urmă sens două dintre fotografiile mele mai vechi (sau relativ recente — căci perspectiva timpului este cel puțin relativă). Prima simbolizează durerea, iar a doua speranța.
„Durerea”, așa cum am denumit-o acum, am folosit-o prima dată sub numele „Death Is Up Above”, cu gândul că asta este o perspectivă a realității înconjurătoare, a realității cotidiene… Am fost surprins de acest efect Google obținut din două dintre fotografiile mele luminoase. Norii (ce apar în fotografiile originale) sunt oricum o sursă perpetuă pentru dezlănțuirea imaginației noastre, dar mașinăriile, cu modul lor binar de lucru, ne surprind uneori prin rezultatul succesiunii în care își aranjează cele două elemente (aparent) neutre, unul dintre ele la adunare (0), iar altul la înmulțire (1).
Această din urmă fotografie nu este rezultatul mașinăriilor, ci al unor efecte optice, intitulând-o „There Must Be Light!”. Având în vedere locul în care am surprins razele soarelui, mintea face asocieri din nou cu muzica: jucării în pod. Toys in the Attic este un album al trupei americane de rock Aerosmith, album apărut în 1975. Aș zice că cea mai faimoasă piesă de pe acest album este Walk This Way, dar nu vreau să vă spun eu cum și pe unde să mergeți! Dar versurile piesei care dă numele albumului se potrivesc de minune fotografiei de mai sus:
In the attic lights Voices scream Nothing's seen Real's a dream
Dar de la curaj am ajuns la vise, așa că e cazul să mă opresc. Și cum acesta nu este un blog care provoacă la discuții, eu nu vă voi provoca așa cum a făcut-o Platon! Asta rămâne la latitudinea fiecăruia dintre cei ce vor ajunge să citească până în acest punct.