Midus

Publicat la 26 ianuarie 2017

Unele liste se numesc rezoluții și se întocmesc la începutul anului. Astea par să ne motiveze, să ne dea un impuls. De cele mai multe ori, rezoluțiile sfârșesc prin a nu fi bifate decât în mică măsură.

Sunt apoi listele care cuprind obligațiile cotidiene. Astea sunt deja automatisme și nu influențează realizarea rezoluțiilor decât în măsura în care ocupă timpul necesar a fi alocat rezoluțiilor.

Din când în când apar tot felul de priorități sub forma unor evenimente surprinzătoare, surprinderea putând avea sensul cel mai divers, cel mai variat. Acestea se aruncă, plonjează în fața tuturor celorlalte lucruri pe care le avem de făcut. Acestea schimbă nu doar listele, dar schimbă însuși cursul vieții noastre.

Acest curs nu este predefinit, nu ne „s-a scris în frunte”, ci el este rezultatul acțiunilor noastre din fiecare moment, este rezultatul deciziilor noastre la fiecare problemă sau situație, oricât de nesemnificativă sau de importantă ar putea fi.

Așadar, listele „To Do” („de făcut”) sunt și ele un factor determinant în stabilirea următorului pas pe întinsa și neștiuta câmpie din fața noastră. Ai făcut lista? S-ar putea să faci un pas la dreapta, mergând apoi până dai de urmele altora ca tine.

Te-ai fi așteptat să intersectezi o potecă asemănătoare celei de pe care vii, dar care are o altă direcție? Ți se pare mai interesant să continui de acum pe această nouă cale în loc să o croiești pe a ta în continuare? Dacă o vei face pentru o vreme, te vei fi depărtat deja de ceea ce ți-ar fi putut rezerva propria ta cale! Iar dacă pe noul traseu s-ar putea să nu găsești nimic interesant, e posibil ca drumul de întoarcere să nu mai poată fi parcurs, crezând că vei mai putea continua din locul în care ai dat de poteca cea nouă…

Parcurgem acest drum, trasăm acest drum în viață, precum o furnică ce ajunge la baza unui copac secular cu o coroană imensă, frumos conturată. Furnica asta apucă să dea de gustul scoarței bătrânului copac și începe ascensiunea.

Desigur, nu îi va trebui o viață să ajungă la marginea coroanei, dar gândiți-vă câte infinite posibilități, câte trasee posibile pot exista în acest copac! Fiecare adiere de vânt, fiecare strălucire a unei raze de soare sau fiecare vrabie care se năpustește asupra furnicii poate fi un eveniment care să schimbe traseul furnicii!

Acesta poate fi Copacul Vieții sau poate fi doar o reprezentare vizuală a infinitelor posibile trasee ale noastre în viață!

Putem face liste, putem să respectăm termenele impuse, putem să ne abatem de la ele sau putem chiar să le ignorăm. E posibil ca după ani buni să le găsim într-un sertar și să constatăm cu surprindere că am realizat mare parte din ceea ce ne propusesem odată sau să zâmbim amuzați de ideile noastre de altădată.

Putem alege!