De scris
Publicat la 2 iulie 2017
De scris. Descris.
Am remarcat o marcă de instrumente de scris care te duce cu gândul la o descriere, dar al cărei nume nu te îndepărtează de instrumentele pe care le produce.
Acum am de scris. Așa am convenit: vorbim mai puțin și scriu mai mult.
Cam dificilă această situație în care eu trebuie să vorbesc mai puțin. „Mai puțin înseamnă mai mult”, atât în sensul minimalismului arhitectural, cât și în situația de față: să tac mai mult.
Un deziderat mai vechi, dar aplicat lamentabil. Am ajuns să tac când nu era cazul. Ajunsesem să tac atunci când ar fi trebuit să vorbesc, poate, mai mult.
Ar trebui să fiu mulțumit, având în vedere timpul ce mi s-a oferit pentru a fi dedicat scrisului. Dar ceea ce se presupune că ar trebui să aștern pe hârtie vine tocmai din conversațiile cotidiene, din aduceri aminte și din dialoguri de idei întrețesute, din sentimente, culori, mirosuri și sunete.
Mirosurile și muzica, cu sau fără versuri, percepute, înțelese ori pătrunse, dau avânt degetelor pe tastatura virtuală sau fac să alunece vârful dur al peniței cu păstrungă — și cu acel cerculeț mic, mic la capătul crestăturii — pe coala albă de hârtie sau pe cea crem a carnețelului de notițe pe care îl port în buzunarul din spate al borsetei din piele neagră.
Fără ele rămâne doar imaginarea lor.
Dar cum poți să-ți imaginezi un parfum? Cum?
Parfumul lui Süskind ar putea oferi răspunsul…
Emoția nu mai este aceeași. Nu mai poate fi aceeași.
Dar timpul se scurge în două sensuri, indiferent la singurul sens dat de ceasornicarii care au preluat această curgere de la umbra intangibilă a discurilor solare.
Timpul curge în favoarea celor care au un scop. Și tot el se scurge pentru cei care au lăsat fără voie ceva în urmă și la care nu se mai pot întoarce.
De la ea am aflat o vorbă a lui Lao Tzu despre viață și moarte care se potrivește cu această viziune asupra timpului:
Life and death are one thread, the same line viewed from different sides.
Așa și cu timpul.
E ca un drum cu sens unic. Putem privi înapoi fără a ne mai putea întoarce, dar putem privi înainte către țelul propus.
Dacă ne-am propus unul, vom merge motivați. Altfel, vom merge fără tragere de inimă, împinși de alții prin zonele aglomerate, ținuți și trași de mână de prieteni sau, poate, de binevoitori.
Keep walking!
Da, este sloganul unei băuturi spirtoase faimoase, dar este și îndemnul pe care l-am primit, îndemn pe care simt că trebuie să-l transmit, la rându-mi.
Ba nu!
Este îndemnul pe care trebuie să-l urmez! EU!