Midus

Publicat la 24 octombrie 2017

E dimineață. Lumea începe să se agite, cel puțin cei care își încep ziua la prima oră. Afară e încă întuneric, iar iluminatul public este în funcțiune. Lumina albă și rece dă senzația unei atmosfere încărcate energetic.


LED-urile cu eficiență energetică ridicată transformă electricitatea în flux luminos, iar pierderile sub formă de căldură sunt minime. Așadar, senzația de atmosferă încărcată energetic rămâne doar o senzație…

Prin ea mă deplasez și eu, însă nu cu același tonus, nu cu același elan ca cei cu care mă intersectez. De pe o alee laterală, mai întunecoasă, apare o fetișcană cu un cățeluș în brațe. Pășește hotărât și continuă în același sens cu mine, cu pas grăbit.

E la câțiva pași în fața mea. Pășesc și eu în ritmul meu, lent spre foarte lent. Distanța se mărește. Cățelul nu scoate nici măcar un sunet și nu-mi dau seama dacă e din cauza frigului sau a somnului. Nici eu nu scot vreun sunet, dar eu știu de ce.

Noțiunea de frig e relativă.

În dimineața asta, aș putea spune că sunt cu vreo 20 de grade mai mult decât într-o iarnă friguroasă. Și din nou, termenul e relativ: iernile de pe aici sunt mai blânde decât prin alte zone ale țării, care are dimensiunea unui stat american.

Pentru perioada asta, însă, temperatura este una normală.

Valoarea de astăzi îmi amintește de o prognoză meteo de acum câțiva ani. Urma să merg cu trenul la sediul unei firme din Lugoj, oraș aflat la două județe distanță de al meu. Văzusem temperatura prognozată pentru ziua următoare și îmi spusesem că geaca de piele era haina potrivită.

Nu mai țin minte cum am ajuns în gară, probabil cu mașina, fiindcă nu sunt adeptul taxiurilor în propriul oraș. Nici cât de cald sau de frig era în tren nu-mi amintesc, deși despre asta am o idee. Ce țin minte sigur este că, odată ajuns în gara din Lugoj, am început să tremur de frig atât de tare, încât îmi clănțăneau dinții.

Am zărit un calorifer și, în doi pași, am ajuns lângă el. După vreo jumătate de oră mi-am revenit complet. Norocul meu a fost că nu aveam nimic urgent de făcut în acel răstimp.

Cu rezervele de căldură reîmprospătate, m-am îndreptat spre sediul firmei la care aveam treabă. Treabă e mult spus: scopul era să aleg și să ridic un premiu. Completasem un talon de concurs de pe una dintre ultimele pagini ale primului număr al unei reviste auto.

Era pe vremea când încă nu mă enervasem că mă documentam despre mașini care păreau desprinse din filmele SF, în timp ce eu conduceam un autoturism care, în curând, urma să fie catalogat drept automobil de epocă, depășind vârsta de 30 de ani de la intrarea în producție.

Nu mă enervasem încă, așadar citeam revistele auto la care eram abonat sau care îmi făceau cu ochiul din vitrinele chioșcurilor de difuzare a presei.

M-am abonat la revista respectivă și am citit-o până când s-a transformat din publicație tipărită în emisiune televizată, difuzată pe un post mai puțin faimos.

Mi-am ales premiul, am completat câteva formulare și apoi am plecat să explorez orașul. Îl străbătusem de atâtea ori cu mașina sau cu trenul, fără să mă opresc vreodată. Acum îl exploram la pas, având mai mult timp să privesc în jur, dar nu am găsit nimic spectaculos în plus.

În dimineața aceasta, aceeași temperatură ca atunci nu mi-a mai provocat senzația de frig. Mi-am continuat drumul spre casă, privind detașat în stânga și în dreapta.

În acea dimineață de toamnă, după ce frigul pusese stăpânire pe mine, mă tot întrebasem de ce crezusem că la 8 grade trebuia să mă simt ca la 18. Poate că, atunci când văzusem valoarea din prognoză, mă gândisem la confortul termic pe care mi l-ar fi oferit o temperatură mai ridicată.

Cine poate spune?

Fetișcana se îndepărtase, iar cățelul stătuse cuminte în brațele ei. Eu mă apropiam de casă. Pe măsură ce trotuarul devenea tot mai aglomerat, pasul meu încetinea parcă din ce în ce mai mult.

Ajuns acasă, m-am pregătit de somn.

Da, unii încep ziua lucrând, alții dormind. Tura mea de noapte luase sfârșit. Mâine va urma o alta. Cineva trebuie să lucreze și în ture. Eu sunt unul dintre cei care au ales acest mod de lucru.

E ora de somn. Ora de somn pentru mine.

E dimineață…