Dis-de-dimineață
Publicat la 14 octombrie 2017
Astăzi sunt matinal! Este prima zi plină a sfârșitului de săptămână, sâmbăta (vineri dă startul, dar nu e plină), iar unii profită și își fac de cap dormind mai mult. Astăzi și mâine eu sunt pe dos. Sunt „deștept” de dimineață. Fostul meu coleg folosea acest cuvânt, deștept, cu sensul de treaz, dar cu un zâmbet amuzant pe chip, dând de înțeles că ar mai trebui puse și niște ghilimele celuilalt sens al său. Eu (încă) nu m-am deșteptat. Pur și simplu, azi-noapte n-am dormit. Și nu voi dormi nici la noapte.
Și nici nu-mi propun să bat vreun record de somn sau de nesomn!
Cu ani în urmă, într-o dimineață ca asta, dar în anotimpul opus (era primăvară), îmi propusesem să finalizez un proiect. Ziua a început relativ (cuvântul ăsta are o plajă largă, indiferent ce mărime măsoară) devreme. M-am bucurat de lumina de afară și mi-am zis că asta e o zi potrivită cu zicala aceea cu „departe se ajunge”.
Ce oi fi făcut în acea zi nu-mi aduc aminte, dar un program obișnuit în perioada aceea presupunea școala, prânzul la cantină, program diversificato-variat după-amiaza, cina și apoi ceva similar cu după-amiaza ce tocmai se încheiase cu cina. Noaptea mă prindea mereu fără chef de somn, așa că nici nu mă oboseam să caut undele alfa; când veneau, veneau și gata. Le primeam și, dacă reușeam să le și prind până să-și piardă răbdarea în jurul meu, mă consideram norocos! De data asta aveam de lucru la proiect.
Deși era ceva legat de medie tensiune, pe măsură ce se apropia termenul-limită al proiectului, tensiunea creștea, devenind ⚡️high voltage⚡️!
AC⚡️DC High Voltage
În acea primă noapte, chiar dacă undele alfa m-or fi căutat, am făcut tot posibilul să le ignor. Se pare că mi-a reușit.
A doua zi era sâmbătă, așa că din programul zilei anterioare lipseau cursurile; în rest, aceeași rutină. Ceea ce diferea de la o zi la alta erau activitățile, programul fiind aproximativ același (constat că, deși aici pot folosi aproximativ în loc de relativ, aproximația e cam evazivă, pe când relativitatea dă un oarecare sens al sau o oarecare mărime a măsurii).
Sâmbătă noapte, cu urechea la RTL Rock Radio și cu atenția orientată către finalizarea proiectului, am constatat că jumătatea din stânga desenului era mai mare decât jumătatea din dreapta acestuia. Cum cele două jumătăți erau alcătuite din componente măsurate la milimetru, eroarea fiind dată de dimensiunea vârfului de Rotring (cred că e marcă înregistrată, nu substantiv comun, chiar dacă marca se scrie tot cu literă mică), cei câțiva centimetri lipsă trebuiau identificați și corectați.
Am observat de unde pornise stricăciunea: chiar din partea de jos a planșei, care se construia pe verticală, de jos în sus. Nici nu știam dacă era de râs sau de plâns. Ba știam, dar am preferat să mă amuz de situație! Aveam ocazia să văd cât de rezistent puteam fi la (ne)somn. Aproape că trecuse și noaptea de sâmbătă.
Cum puteam să merg la somn dis-de-dimineață? Nu se putea, evident! Printre activitățile relaxante ale unei zile de duminică, am refăcut planșa în format A0 (un A zero este, ca mărime, cât două A1, A1 cât două A2, A2 egal două A3, iar A3 cât două A4, formatul poate cel mai des întâlnit; un caiet „obișnuit” are dimensiunea A5). Cred totuși că era doar A1, nu A0… Chiar și așa, am terminat desenul și, odată cu el, și proiectul, luni dimineață, la ora 9:00.
Am pus ceasul să mă trezească la 9:30, ca să merg la cursul de electronică de la ora 10:00. Am ajuns la curs! Seara am picat frânt de oboseală, dar n-am adormit chiar ușor…
Și dacă n-am dormit azi-noapte și nu voi dormi nici la noapte, înseamnă oare că voi sta două zile nedormit? Nici vorbă de așa ceva! Azi-noapte am fost de serviciu în tură! La fel și la noapte. Așadar, acum, chiar dacă afară este o vreme așa cum îmi place mie, tocmai am ademenit undele alfa, iar în câteva minute voi adormi…
Unele dimineți sunt echivalentul aproximativ al unei seri târzii…
Bună dis-de-dimineața!