Fad
Publicat la 4 octombrie 2017
Deși uneori povestesc despre ceea ce fac, despre ceea ce vizitez sau despre ceea ce gândesc, am senzația că ceea ce scriu e cam impersonal, cam fără suflet, cam fad. Aș asemui scrierile mele cu înghețata de pe vremuri nu demult apuse, vremuri care unora le-au fost prielnice, vremuri pe care unii le regretă. Vremurile acelea s-au terminat oficial într-un decembrie.
Până atunci, înghețata avea o culoare dată de siropul puțin dulceag (puțin nu în sensul că puțin mai mult decât mi-ar fi plăcut, ci puțin peste zero gust dulce), amestecată (culoarea dată de sirop) cu reflexiile luminii prin sau din cornetul delicios. Cornetul era mai bun decât înghețata aceea de consistența acelor de gheață. Știam de atunci că înghețata ar fi trebuit să aibă o consistență cremoasă. Aflasem asta într-o excursie într-o țară vecină.
Nu știu dacă acea înghețată de vanilie (îmi plouă deja în gură) a făcut să consider această înghețată ca fiind numărul unu al tuturor sortimentelor posibile de înghețată. Sau o fi pur și simplu gustul delicios al înghețatei de vanilie.
Așadar, postările mele îmi dau aceeași senzație ca înghețata de pe vremuri, spre deosebire de alte postări pe care le-aș asocia cu savuroasa înghețată de vanilie din zilele noastre, când producătorii se întrec unii pe alții și se întrec pe ei înșiși în a găsi o înghețată de vanilie și mai bună, și mai cremoasă, și mai aromată!
Iată și un top 3 al preferințelor mele în materie de înghețată:
Vanilie
Alune
Fistic
După ele mai sunt și altele, dar cea de cacao e undeva spre coada listei.
Aaa! O precizare la final. Turcii de pe Ada-Kaleh, insula înghițită de nivelul crescut al apelor Dunării din lacul de acumulare Porțile de Fier, au continuat tradiția de cofetari și i-au încântat pe locuitorii localităților în care au fost strămutați cu baclavale, cu rahat turcesc, cu halvita și halva, cu bragă și cu înghețată! Aceste produse erau alternativa produselor din cofetăriile în care se servea un suc original, o combinație de limonadă și socată.
Te și miri că se mai găseau amandine și savarine, iar uneori chiar și fondante! Sunt răutăcios! Îmi aduc aminte și de prăjitura Carpați și de Ora 12, de ecleruri și de plăcintă cu mere, iar uneori tarte cu fructe. Iar cofetăria se chema Femina!
Chiar și cu așa diversitate de prăjituri, tot mai bun era cornetul de la înghețată!