Midus

Publicat la 3 octombrie 2017

Nu am chef azi N-am chef de nimic

— Vama Veche

Asta a fost de fapt ieri. Ieri a fost luni, iar ziua de luni dă tonul săptămânii, așa cum dimineața îl dă zilei.

Compania de apă a anunțat întreruperea furnizării începând cu prima oră formată din două cifre. Cum eu obișnuiesc să mă trezesc la prima oră formată din două cifre identice, însemna că la ora respectivă apa era întreruptă deja de o oră. Așa că am făcut un efort și m-am trezit cu două ore și jumătate mai devreme decât de obicei.

Alarma nu o reglasem așa devreme, dar subconștientul a fost mai vrednic.

După ce am profitat de existența apei în rețea, am zis că trebuie să recuperez orele de (ne)somn. Hmm. Odată ritmul rupt, nu se mai reface cu una, cu două. Plănuisem să citesc câteva pagini din recent cumpărata Arta simplității de Dominique Loreau.


Dar notificările primite pe telefon păreau mai tentante, așa că le-am dat întâietate. Odată citite, am trecut telefonul de pe silențios pe tonuri cu volum obișnuit (că era deja o oră la care lumea se așteaptă să răspunzi, sau să te găsească) și am luat cartea de pe noptieră, dar nu cea menționată, ci una începută și neterminată. Mi s-au închis ochii, așa că mi-am zis că e momentul prielnic pentru somn. După vreo jumătate de oră a sunat telefonul.

Am mai dormit apoi o oră, mai exact până când telefonul a sunat din nou.

Trecuse ora prânzului. Îmi extrăgeam deja activități din lista celor pe care le-aș fi putut face în acea dimineață și le reorganizam în minte pe o nouă listă. Și uite așa le trec dintr-o zi în alta. Și uite așa trece timpul. Și uite așa mă invidiază unii cum eu irosesc timpul pe care ei nu îl au disponibil.

Mai e vorba și de eficiența utilizării lui. Când n-ai chef de lucru, oricât de puține activități ai avea în listă, nu îți vor ieși așa cum vrei sau nu îți vor ieși deloc.

Azi, prima zi de concediu, pare a avea același curs ca cea de ieri, cu diferența de apă: azi curge! Ieri, deși era anunțată ora până la care furnizarea avea să fie întreruptă, lucrările au suferit o amânare, amânare ce a dus la o oră întârziată a curgerii apei la ridicarea clapetei robinetului… Azi. Azi o durere subită și puternică la spate face ca lista să aibă aceleași activități nebifate.


Totuși, ieri după-amiază am reușit să schimb radiatorul procesorului calculatorului personal. Era și cazul: îl cumpărasem de vreun an de zile!

Interesantă treabă! După ce scoți toate mufele și jack-urile tuturor perifericelor atașate prin cabluri în conectorii din spatele carcasei calculatorului, mufe și conectori în perechi de tip poka yoke (termen din filosofia japoneză Kaizen), pui calculatorul pe masa de lucru, înlături capacul lateral și începi treaba la interior.


Deconectezi mufa ventilatorului radiatorului de pe procesor, îl eliberezi pe acesta din urmă de presiunea clemelor de prindere și îl scoți printr-o mișcare verticală, lăsând procesorul la vedere. Cureți cu alcool restul de pastă termoconductoare rămasă pe el și pe radiator, procesorul fiind gata pentru noul radiator.

Noul sistem de prindere prevede un inel de plastic pentru placa de bază și niște cleme metalice, prinse pe radiator, care vor forța presarea radiatorului pe procesor. Inelul s-a fixat ușor după îndepărtarea vechiului sistem, dar clemele, foarte rigide, s-au lăsat convinse foarte greu să intre la locul lor (acestea erau puse în punga cu sistemul de prindere din plastic, nefiind montate pe radiator).

(Am făcut o pauză de scris, ocazie cu care am verificat certificatul de garanție. Am cumpărat radiatorul acum aproape… trei ani! Luna viitoare sunt trei ani de când l-am cumpărat!)

Le-am convins cu ajutorul unor clești. Evident (asta așa ca să complicăm lucrurile), urechile erau prinse pe alte poziții decât cele necesare.

Am aplicat pasta, am presat radiatorul, am prins clemele pe inel (însă sistemul s-a dovedit și de această dată unul ineficient, greoi, imprecis și instabil), am conectat ventilatorul la mufa pentru ventilatorul radiatorului procesorului, după care, vorba manualelor cu instrucțiuni, am efectuat operațiile de demontare în sens invers: închis carcasa, introdus mufele (poka yoke), alimentat, pornit…

Surpriză! Temperatura procesorului aproape că ar fi putut fierbe apa! Ba pe Himalaya o fierbea!

Demontat, verificat. Sistemul de prindere e vinovatul. L-am convins să stea într-o poziție adecvată. Am reluat operațiile și am verificat temperatura. Deși s-a menținut în limitele propuse de fabricant, având în vedere suprafața imensă de răcire, nu sunt deloc mulțumit de sistemul de prindere pentru presare. Cred că voi apela la niște bride de prindere din plastic cu care voi suplini lipsa de eficiență a bridelor metalice originale.


Păcat că o firmă renumită (nu îi spun numele; nu vreau să îi spun numele) vine cu astfel de sisteme de prindere.

Ușurința montării, simplitatea sistemului de prindere ar fi dus atât la un timp redus de montaj, cât și la o eficientizare a timpului montatorului. A fost eficientizat, în schimb, timpul producătorului pentru că nu și-a mai pierdut timpul cu îmbunătățirea sistemului de prindere.

Supărarea unuia, bucuria altuia…