Libertate
Publicat la 21 septembrie 2017
Ca să fii liber, ca să te simți liber, trebuie să te fi născut liber. Altfel, orice tentativă de a te comporta ca un om liber este sortită eșecului.
Eu nu numai că nu m-am născut liber, dar majoratul l-am sărbătorit în aceeași societate distopică în care m-am născut. Comunismul e bun doar în teorie; altfel, s-a dovedit că, pe termen lung, este o catastrofă socială!
Aaa! Vă e dor de construcții megalomanice? Îmi pare rău pentru voi! Mie nu! Doar anumite construcții trebuie să fie cu adevărat mari, dar cele care sunt mari doar de dragul conducătorului iubit sau pentru a-i satisface orgoliul, ei bine, acelea nu ar trebui să existe.
Veți spune de piramidele din Egipt. Poate aveți dreptate! Dar ce spuneți de statuia lui Lenin din Piața Scînteii? Mai există ea în Piața Presei Libere?
Poate că este vorba și despre o anumită cultură legată de anumite construcții, nu doar despre oameni. Iar când spun oameni, știm bine că și acest cuvânt poate fi încărcat nu doar de semnificații fizice, ci și de o anumită încărcătură morală. Într-o societate defectă, moralitatea este un deziderat doar pentru cei care nu se potrivesc idealurilor respectivei societăți.
Am crescut într-o societate defectă. La un moment dat am sperat că își va dori să se însănătoșească. Am trăit de atunci mai mult decât trăisem până atunci, dar speranțele de mai bine s-au diminuat de la un an la altul. Au fost și speranțe pe parcurs, dar mereu au venit alții care au făcut apoi mai mult rău decât bine făcuseră cei cu intenții onorabile.
Cu timpul, m-am lămurit asupra unui lucru: dacă societatea ar vrea cu adevărat să se îndrepte, ar avea nevoie de o perioadă de timp comparabilă cu perioadele în care a fost degradată din punct de vedere moral, psihic și spiritual.
Care sunt acele perioade? Sunt două mari perioade: cea în care am fost sub otomani și cea în care am fost conduși de comuniști, cu ajutorul neprețuit al Securității.
Camerele de luat vederi din zilele noastre, aflate în toate colțurile, nu pot filma și înregistra cât puteau auzi urechile Securității. Dar problema nu este doar cât timp am trăit sub aceste sisteme, ci și ceea ce au lăsat în urma lor. Reflexele formate într-o societate în care supraviețuirea a cerut compromis, obediență, neîncredere și descurcăreală nu dispar în ziua în care se schimbă regimul.
De aceea, poate că problema noastră nu este doar că am pornit târziu. Este că, atunci când am început să construim o societate liberă, ar trebui mai întâi să ne desprindem de ceea ce învățaserăm să fim pentru a putea supraviețui.
Nu voi mai trăi atât de mult ca să văd dacă prognoza mea este adevărată, dar deja am impresia că va fi depășită lejer, având în vedere derapajele parcă intenționate ale majorității. Cei care nu derapează au alunecat, cu familii cu tot, în societăți apusene.
Libertatea are limite. Libertatea mea se oprește acolo unde ea intersectează și afectează libertatea ta.
Dacă nu sunteți de acord cu mine, nu aveți decât! V-am spus că am fost crescut într-o societate distopică!