Midus

Publicat la 21 martie 2014

Zilele trecute am făcut un comentariu pe blogul dlui. Lucian Mîndruță și m-am gândit că i-ar sta bine și pe blogul meu. Așa că iată aici un extras. De fapt, nu este doar un comentariu în jurul unei idei, ci mai multe, dar toate legate de o singură postare: „Între Pleșu și Gâdea”.

Prima idee este legată de relația angajat–angajator.

Cât despre legătura care se stabilește între lucrător (angajat, colaborator…) și o instituție sau o firmă, legătura, întărită mai ales când lucrătorul e pasionat și pune suflet în ceea ce face, ei bine, ruperea legăturii e dureroasă fără doar și poate!

Aud în ultima vreme de tineri capabili ce nu prind bine rădăcini la o firmă, că pleacă la o altă firmă, pentru mai mulți bani (pentru că totul se rezumă la bani) și mă gândesc că acest fel de volatilitate nu este benefic pentru firme. Sau poate că nu își pune nimeni problema că o firmă trebuie să (mai) aibă tradiție!

„Established 1771” (UCM Reșița – poate nu e cel mai fericit exemplu, dar asta nu înseamnă că nu a fost înființată în 1771),

„Înființată în 1642” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași / Academia Domnească de la Iași),

„Since 1878” (The New York Label & Box Works)

Cum să mai păstrezi „know-how”-ul în firmă dacă există acest du-te-vino de personal?

Și după ce te atașezi și vrei tu, lucrător, binele firmei, constați că reprezentanții firmei vor binele individual, nu neapărat pe cel al firmei, deși acestea două ar trebui să fie mână-n mână…

Apoi am „deviat” un pic spre general, vorbind despre felul cum văd eu degradarea mentalului societății din cauza situației istorice în care s-a aflat țara noastră (a românilor, indiferent cum s-a chemat țara sau regiunea în care au locuit, dar în general a celor aflați pe teritoriul României așa cum o știm noi astăzi) pe vremea otomanilor și, mai ales, în perioada comunistă.

Atenție! Spun „comunism”, dar ceea ce am trăit noi a fost un regim totalitar, construit în numele comunismului și transformat, în timp, într-o formă de putere în care ideologia, partidul și statul au ajuns să controleze aproape toate aspectele vieții. Iar perioada Ceaușescu a adăugat acestei formule naționalismul și neo-stalinismul.

Poate că tocmai de aceea termenul „comunism” îmi sună și astăzi insuficient pentru ceea ce am trăit.

Mentalul și moralul nostru (vorbesc la modul general) vor reveni pe un făgaș normal, sau măcar în limite decente, doar dacă ne dorim asta cu adevărat, după o perioadă de timp egală cu durata tuturor perioadelor din istorie care au avut un efect de degradare morală asupra românilor (aș zice că începând cu pătrunderea otomanilor la nord de Dunăre).