Moneda
Publicat la 18 decembrie 2016
O zi obișnuită, o listă de cumpărături și un drum la hypermarketul preferat. Chiar la intrarea dinspre galeria comercială spre hypermarket zăresc un vecin. Ne salutăm în timp ce introduc moneda în dispozitivul de blocare al căruciorului de cumpărături. Starea de curățenie a acestora este unul dintre motivele pentru care îmi fac aici cumpărăturile. Îl văd pe domnul F., vecinul, îndreptându-se spre mine, cu un început de zâmbet pe chip; era pe cale să îmi împărtășească ceva extraordinar! Am scos căruciorul din rând și am așteptat ca domnul F. să se apropie. Deja cu un zâmbet de satisfacție pe față, anticipând parcă extraordinarul sfat ce avea să mi-l dezvăluiască, înainte de a începe să articuleze vreun cuvânt, cu degetul îmi indică mecanismul de blocare. Mai face vreo doi pași, după care spune: „moneda!”. Mă încrunt nelămurit. „Moneda?!”, repet eu. Nici una, nici două, întinde mâna și trage moneda din dispozitiv. Mi-o întinde satisfăcut. Zâmbește larg, de parcă cine știe ce grozăvie a reușit să facă! Iritat, îi spun: „din cauza asta parcarea este plină de cărucioare lăsate la întâmplare!”. El își dă seama că nu m-a găsit de client pentru „metoda” lui și încearcă să se apere: „asta ca să nu uiți moneda în dispozitiv!”. Vorbești serios? 50 de bani?! Să nu îi uit?! Eu îi răspund: „dispozitivul ăsta are și el un rol, altfel cei care construiesc cărucioarele nu s-ar mai obosi să le monteze!”. I-am zâmbit și eu, dar cu alt înțeles, apoi reintroduc moneda în dispozitiv. O voi recupera în momentul în care voi duce căruciorul la locul său. Știam că unii forțăeaza deblocarea căruciorului trăgând puternic de lanțul scurt prins de următorul cărucior, i-am vazut, dar chiar nu mă așteptam ca domnul F., o persoană educată, să aplice astfel de metode.
Am scris fără să fragmentez textul. Probabil aveam nevoie de o cheie, de o „monedă” cu care să deblochez mecanismul paragrafelor. Acum cunosc metoda: iau moneda deblochez un paragraf, scot moneda, îl lungesc cât doresc, îl las la voia întâmplării, iau alt paragraf cu aceeași monedă, scot moneda și, tot așa, umplu postarea de paragrafe.
Deunăzi aveam trei monede: una pe care o țin în acest scop în buzunarul de brichetă (bricheta o țin în borsetă), iar două primite rest la magazinul de cartier unde nu se poate plăti cu cardul. Așadar mă opresc la trei paragrafe. Nu vreau să umplu parcarea (pardon, postarea!) cu paragrafe lăsate la voia întâmplării. Tu, cititorule, vrei să comentezi? Dacă da, scrie-mi! Dacă nu, sper că nu te-am făcut să-ți pierzi timpul citind trei paragrafe!