(Ne)norocul meu
Publicat la 27 septembrie 2017
Azi-noapte am inserat câteva fotografii în postarea intitulată Călătorii. Am constatat că actualizările nu sunt făcute cunoscute (sau promovate), drept urmare contorul de vizualizări nu s-a clintit. Asta ar fi o remarcă.
Apoi am mai făcut o constatare: îmi lipsesc multe poze, și nu poze pe sărite, ci serii întregi. De exemplu, știam că pozele cu Mont Saint-Michel le-am pierdut demult, dar de pozele din două vacanțe în Mărginimea Sibiului nu eram conștient că au dispărut. Asta am constatat în timp ce căutam fotografiile cu cetatea de la Slimnic (Stolzenburg), cu Michelsberg (Cisnădioara) și cu Cisnădie… Toate pierdute.
Sper să am noroc și să le fi salvat și pe vreun CD, dar nu cred să fiu eu atât de norocos!
A propos de noroc, în urmă cu vreo câteva săptămâni (nu aș putea preciza cu exactitate momentul) mi se făcuse poftă (nu, nu de ceva dulce) de un western. Răsfoind HBO GO, am dat de serialul Deadwood. Coincidență, mi-am zis. Frumoasă coincidență!
Am avut norocul să-mi și placă, deși despre limbaj nu sunt sigur dacă este prea greoi pentru mine, prea sofisticat pentru niște exploratori ai acelor vremuri sau prea arhaic pentru mine.
Ori poate ideile sunt prea profunde pentru înțelegerea mea la ceas târziu.
Una peste alta, am trecut de primul sezon și urma să vizionez cel de-al șaselea episod din cel de-al doilea și… surpriză! Dau căutare și rezultatul nu afișează nimic. Caut din nou. Același rezultat.
Intru în istoric și apăs link-ul cu episodul al cincilea, cu gândul de a apăsa butonul „next episode”, disponibil în cazul serialelor.
Din nou, nesansa. E clar.
Serialul era disponibil până într-una din zilele cuprinse între momentul în care am văzut ultimul episod și ziua cu pricina.
Halal noroc!
Dar pozele sunt pierdute pentru totdeauna. Chiar dacă m-aș duce din nou în acele locuri, chiar dacă aș prinde aceeași vreme și aceeași lumină, încărcătura emoțională nu va mai fi aceeași.
Chiar dacă aș mai urca să pozez înscrisurile de pe clopotul de la Slimnic, nu va mai fi același entuziasm ca atunci când am urcat pentru prima dată în clopotniță, balansându-mă pe bârnele vechi de aproape cinci sute de ani…
Pe de altă parte, zecile de mii de poze stau și se „prăfuiesc” (asta dacă digiții se pot prăfui) în foldere mai mult sau mai puțin organizate și ordonate, neîncântând pe nimeni.
Poate că un prim pas ar fi dezvăluirea lor, folder cu folder.
Poate…
Sreča ili nesreča. Noroc sau nenoroc (cum s-ar spune în sârbă).
Acum e momentul pentru o nouă vizionare. Am ales Șaman, în regia lui Bartabas.