Prima experiență Pink Floyd
Publicat la 6 septembrie 2011
Pe vremea când încă mai primeam mașinuțe, eram cu părinții în vizită la o fostă profesoară universitară a mamei mele. Nu eram ca Dl. Goe, așa că ei nu-și făceau griji că aș putea face ceva rău (asta s-a întâmplat într-o altă vizită). Din locul în care mă jucam, am auzit-o pe doamna profesoară povestindu-le cu mândrie părinților mei un episod aproape de neconceput la acea vreme. Fiul ei, student la acea vreme, mirat că profesorul său îl tot apostrofa pe un alt student, a îndrăznit să i se adreseze astfel:
„Hey, teacher, leave the kid alone!”
Ați recunoscut, probabil, unul dintre faimoasele versuri ale nu mai puțin faimoasei piese Another Brick in the Wall, de pe excepționalul album The Wall, al formației rock Pink Floyd.
Era primul meu contact cu Pink Floyd.
Și încă nu venise Revoluția!
Doamna profesoară locuia la Timișoara. Aveau să treacă ani buni până la libertatea de exprimare. Iar în decembrie ’89, tocmai de acolo avea să înceapă prăbușirea zidului care ne înconjura viețile.
Dar acel prim contact a fost atât de puternic — sunt tentat să fac o analogie tehnică, dar mă abțin — încât, de fiecare dată când ascult Pink Floyd, mă trec fiorii sau mi se face pielea de găină…
Coincidență sau nu, primul album Pink Floyd pe care l-am avut a fost The Wall, înregistrat pe o casetă BASF de 90 de minute!
Între timp, l-am oferit unui vecin adolescent, cu gusturi muzicale în formare…
Mai poate fi o coincidență faptul că avatarul meu preferat este o secvență din Comfortably Numb, cu Bob Geldof într-un fotoliu?
Cred că nu!
De fapt, avatarul acesta avea să-mi fie de folos mult mai târziu, după desființarea comunității ascultătorilor Virgin Radio. Împrăștiați care-ncotro, ne-am regăsit, totuși, câțiva dintre noi.
La un moment dat, cineva mi-a spus că mi-a recunoscut avatarul și că și-a dat seama că eram chiar eu, nu altcineva.
Și nici nu era de mirare.
Fotografia fusese făcută în 2007, la Budapesta, la concertul lui Roger Waters, The Dark Side of the Moon — spectacol care avea să includă și episoade din The Wall.
Așa că, dacă primul meu contact cu Pink Floyd a fost o voce auzită cu mult timp înainte de Revoluție, iar primul album a fost The Wall, poate că avatarul acela nu era chiar o simplă coincidență.
Poate că era doar o altă cărămidă din zid.