Priveliște – Episodul al II-lea
Publicat la 29 noiembrie 2017
Cuibul vulturilor stă acolo sus, deasupra ceții, cu Königssee în stânga și Salzburg-ul în dreapta. Când l-a vizitat, Dinu încerca să facă legătura cu secvențele din filmul din copilărie. Oare unde era telefericul?
Aici accesul se făcea cu un lift într-un puț vertical de câteva zeci (o sută?!) de metri. Urcase din Grödig, în apropiere de Salzburg, cu telefericul pe Untersberg, dar asta era pe partea cealaltă a văii.
Da… Trebuia să se mai documenteze. Fusese surprins să constate că drumul pietruit, „decorat” cu o mulțime de tuneluri, fusese construit în doar doi ani. Doi ani! Nici nu avea rost să se enerveze gândindu-se la ritmul de melc cu care se construiau drumurile în țară. Așa că înlătură ca pe un țânțar gândul care se conturase ca un nor negru. Preferă ordinea și rigoarea nemțească și aerul curat din Alpi.
La urcare lăsă mașina în parcarea (cu plată, evident) special amenajată în apropierea drumului ce șerpuia până în vârf. Autobuzul îi ducea pe turiști până în parcarea de la intrarea tunelului ce ducea la lift. La ieșirea din lift, cabana de piatră și vederea panoramică. Avu noroc de vreme frumoasă și atmosferă limpede. În dreapta, Austria, în rest, Germania. Berchtesgadener Land, cu indicativul BGL la plăcuțele de înmatriculare.
Da, lacul îi atrăgea privirea. Salzburgul îl vizitase în câteva rânduri. Acum trebuia să meargă la biserica Sf. Bartolomeu, la care se ajungea doar cu vaporul. Și se duse. Pe la mijlocul traseului, căpitanul opri ambarcațiunea și le ceru turiștilor să facă liniște. Trecuseră deja de punctul de maximă adâncime: optzeci de metri! Deschise o trapă mascată și scoase o trompetă.
Făcu un pas pe marginea înaltă a ambarcațiunii și fredonă câteva acorduri. Se opri. Liniște. Muntele-i răspunse cu aceeași „voce”. Din nou căpitanul îi cântă muntelui, dar de data asta un pic mai mult. Muntele se grăbi să-i răspundă. Căpitanul continuă dialogul, iar muntele intrase în joc și conversația continuă fără pauze. Aplauze!
La biserică, pauză și un tur pe poteca marcată prin pădurea ca un parc al unui castel. Puțin mai sus, pe firul apei, ducea la o capelă. Cei echipați, documentați și dotați cu hărți continuau pe traseele turistice. Dinu făcu stânga-mprejur spre debarcader…
Concert, turism, încântare. Drumul spre casă…