Rock and Words
Publicat la 25 august 2017
Am citit odată că rock ‘n’ roll se referă la sex, că e despre sex. Pur și simplu. Sex, drugs and rock ‘n’ roll: un concept circular, o stare de spirit, un mod de viață, o generație și încă una și, iată-mă și pe mine prins în acest miraj de alb lăptos, de fum amețitor, de sunet intens, de amorțeală și timp fără înțeles, de viteză supersonică și de ochi roșii care se zgâiesc în infinitul aceluiași timp sau al timpului de odinioară.
Rock. O stâncă, un cuvânt puternic. Muzică, acorduri vibrante, rezonanță cu eul visător, cu eul plin de dorință sau cu cel latent. Piatra de temelie a unui gen dur, hotărât, care poate urca spre zone acustice mai înalte sau poate coborî în cele mai grave și mai întunecate registre, combinând furii învăluitoare cu înălțimi amețitoare.
Uneori, cuvintele sunt la fel de puternice. Singur, cuvântul nu reușește să transmită fiorul sunetului.
Sunetul singur poate face însă miracole.
Un singur sunet à la Gary Moore, acel sunet de cartea recordurilor. Dar, împreună, cuvintele și sunetele rock sau metalice pot forma o combinație de-a dreptul sfâșietoare, ucigătoare sau, dimpotrivă, înălțătoare.
Nu e nevoie de prea mult ca rock-ul să te fure de acolo unde te afli și să te arunce în cine știe ce locuri nepământene, fie ele strălucitoare ori sumbre de-a dreptul.
Uneori ajungi atât de năucit de undele acustice, încât nici nu știi ce s-a întâmplat cu tine. Nu că ți-ar păsa sau că ai vrea să-ți schimbi starea. Efectul psihedelic te poate face să râzi și să-ți miști trupul în ritmuri de Woodstock sau te poate trimite în stările specifice individului din camera de hotel, aflat într-o dispoziție de amorțeală confortabilă.
Rock and Words, dar cuvintele nu vor să vină cu ușurință. Nici sunetele.
Cel puțin pentru unii ca mine.
O chitară bass electrică. Un Fender. Un Gibson. Un G string. Un Ibanez.
Vă sună a spaniolă? Da?! Și mie, dar nu este spaniolă, ci japoneză.
O japoneză fluidă, suplă, o flacără stacojie sau una la fel de întunecată precum cărbunele din mină, dar cu un sunet impecabil, cu acorduri grave și pătrunzătoare până în măduva oaselor.
Un sunet care te înfioară, dar este un fior pe care ai vrea să-l lași să-ți pătrundă până în adâncul sufletului. Un sunet pe care ai vrea să-l smulgi din spiralele acelea deopotrivă strânse și flexibile; suficient de strânse încât să vibreze odată cu sufletul rătăcitor sau visător și suficient de flexibile încât să te lase să-ți arunci cu înverșunare degetele asupra lor, fără să-ți dai seama că, din negrul cărbunelui, chitara ta a devenit sângerie.
Vreți una albă?
Puteți alege una cu gât întunecat, dar cu un corp la fel de alb și strălucitor ca lumina soarelui de deasupra imensității deșertului.
Deșertul sau drumurile generației beat.
Generația unor maeștri ai unui cuvânt la fel de puternic precum sunetul rock.
Rock and Words.