Timp
Publicat la 10 decembrie 2016
Am impresia că timpul este o obsesie pentru aceia care consideră că acesta nu mai poate fi recuperat. Tocmai am spus cuiva: „toate la timpul lor”.
Oricât ai vrea să valorifici fiecare clipă, să faci astfel încât să nu pierzi nici măcar o secundă, sunt sigur că nu vei reuși! (Eu așa cred, nu mi-o lua în nume de rău dacă tu crezi contrariul!)
Decât să încerci să realizezi ceva atunci când nu ai chef, atunci când nu ai spor, atunci când nu ești pregătit… doar de dragul de a nu irosi timpul, mai bine te lași păgubaș! Relaxează-te, odihnește-te, pregătește-te, iar când totul se va lega, vei reuși într-un timp mult mai scurt, cu un spor incredibil, fără nervi, rateuri sau oboseală suplimentară, și cu o satisfacție înzecită! Da, timpul care a trecut relaxându-ne, odihnindu-ne, pregătindu-ne (sufletește)… nu va mai fi recuperat, dar el se va regăsi în rezultatul muncii ulterioare, cea spornică!
Timp pierdut?! Nu! Timp marcat secundă cu secundă! De ce trebuie ca fiecare secundă să fie bifată cu o realizare palpabilă, vizibilă, măsurabilă? Care este răspunsul tău?
