Timpul

Publicat la 20 decembrie 2013

Tic, tac, tic, tac… Timpul se scurge.

Dar ce este timpul? Pentru unii, o obsesie, pentru alții, doar o referință sau un reper.

Indiferent de ce reprezintă el, cred că este unul din factorii determinanți ai progresului. Ai progresului în sens tehnic, în sens industrial. Iar acesta e legat, de vreo două, trei secole încoace, de bani. Mai ales de bani și de obsesia unora pentru bani, mai mulți bani! Cu mult înainte, progresul a fost legat de ambițiile unor conducători (regi, preoți…), de dibăcia unor meșteri și de mințile strălucite ale altora.

Cum se pot obține mai mulți bani? Muncind mai mult sau muncind mai eficient. Mai mult nu se prea mai poate din cauza unor drepturi câștigate și legiferate. Mai eficient? Da. Cum? Prin inovație și progres. Se investește o sumă ce urmează să dea roade, să se amortizeze, dar, prin eficientizare, se realizează același lucru în timp mai scurt (în multe situații). Oamenilor nu li se va scurta programul de lucru, dar nici nu vor beneficia de timpul liber obținut. Li se va da altceva de lucru, astfel încât angajatorul va avea încă o dată de câștigat. Angajatul nu va primi nimic în plus sau poate un mic, foarte mic stimulent.

Dar s-a câștigat cu adevărat timp? Nu! El se scurge în ritmul său! E doar o perspectivă relativă!

Ca referință utilizăm indirect timpul. De exemplu, ca să nu depășim viteza legală (v=d/t). Ca reper… „la cinci și jumătate, la Universitate”, vorba cântecului.

Dar de ce să facem o obsesie din timp și să nu îl utilizăm decât ca referință sau ca reper? Cred că ajungem tot la relativitate! Depinde unde ne situăm: pe scara cu trepte de marmură sau pe scara rulantă!

Și acum… MUZICA! Pink Floyd – Time.