Publicat la 9 decembrie 2011
Pentru un angajat dornic de afirmare, ascensiunea pe scara ierarhiei companiei este ceva firesc. Treptele, mai scunde sau mai înalte, mai înguste sau mai late, sunt urcate una câte una; uneori în ritm alert, alteori la ralanti. Câteodată urci o treaptă când te aștepți mai puțin, alteori aștepți parcă o veșnicie.
O nouă treaptă reprezintă motive de satisfacție, de împlinire profesională, de bucurie… Uneori le poți împărtăși cu prietenii, colegii sau familia, alteori păstrezi aceste sentimente și trăiri doar pentru tine. Dar, indiferent cu cine sau dacă o vei face, te gândești la următoarea treaptă, la răspunderile ce le presupune cea nouă, poate la cum ești văzut de colegi sau de șefi pe noua ta poziție…
20 ianuarie 2012
Cred că pe undeva am scris că am terminat facultatea la Timișoara. Timișoara, scânteia evenimentelor din decembrie 1989, Timișoara cu maghiari, germani, sârbi…
Doi maghiari (sau unguri, după cum doriți), unul din Sighetul Marmației, altul din Bocșa, mi-au fost colegi de cameră în cămin. Și ne-am înțeles foarte bine în românește. Alți maghiari (inclusiv din Harghita și Covasna) mi-au fost colegi de an sau de grupă. De asemenea, ne-am înțeles foarte bine. Am învățat chiar și câteva cuvinte de bază în ungurește, precum și pronunția unor grupuri de litere și a literelor cu diacritice.
Publicat la 19 iunie 2013
De vreo treizeci de ani nu am reușit să ajung, într-un fel sau altul, prin Dragoslavele, județul Argeș, ca să recitesc îndemnul de pe Școala cu clasele I–VIII.
Dar Google face asta în locul meu, prin intermediul Street View.
Iată și îndemnul despre care vorbeam:
„Voiește și vei putea! Luminează-te și vei fi!”
Publicat la 14 august 2013
Tocmai am primit un link către un articol în care se prezintă un top al companiilor de stat care oferă cele mai mari salarii medii.
Dacă salariile la stat sunt mai mari decât salariile în mediul privat, înseamnă că salariații ar trebui să se orienteze către slujbele oferite de stat. Dar statul vrea să scape de salariați, să degreveze bugetul de plata salariilor acestora, așa că ar trebui să încurajeze (legislativ) mediul privat să angajeze cât mai mult. Și de ce nu o face? Pentru că e mai ușor să arăți cu degetul în stânga și în dreapta la salariile mari și să le tai, decât să găsești soluții de creștere a salariilor (mai) mici!
Publicat la 21 august 2013
Limba engleză are, să spunem, calitatea de a împrumuta cu ușurință cuvinte din alte limbi, care să se integreze perfect și să fie luate drept… originale! Și limba română face împrumuturi! Dar unele expresii sau cuvinte împrumutate din limba engleză în limba română pur și simplu nu se potrivesc.
Tocmai am ascultat The Afterlife a lui Paul Simon (știți care Simon, nu „Simon says”, ci Simon and Garfunkel) și am remarcat expresia „to fill out a form”, adică „a completa un formular”. Această expresie mi-a adus aminte de o alta utilizată în engleză, de exemplu atunci când vizezi un loc de muncă, „application form” / „to apply”. Acesta din urmă a fost preluat în română sub forma „a aplica”.
Publicat la 20 decembrie 2013
Tic, tac, tic, tac… Timpul se scurge.
Dar ce este timpul? Pentru unii, o obsesie, pentru alții, doar o referință sau un reper.
Indiferent de ce reprezintă el, cred că este unul din factorii determinanți ai progresului. Ai progresului în sens tehnic, în sens industrial. Iar acesta e legat, de vreo două, trei secole încoace, de bani. Mai ales de bani și de obsesia unora pentru bani, mai mulți bani! Cu mult înainte, progresul a fost legat de ambițiile unor conducători (regi, preoți…), de dibăcia unor meșteri și de mințile strălucite ale altora.
Publicat la 21 martie 2014
Zilele trecute am făcut un comentariu pe blogul dlui. Lucian Mîndruță și m-am gândit că i-ar sta bine și pe blogul meu. Așa că iată aici un extras. De fapt, nu este doar un comentariu în jurul unei idei, ci mai multe, dar toate legate de o singură postare: „Între Pleșu și Gâdea”.
Publicat la 21 aprilie 2014
Sistemele energetice nu au ajuns la dimensiuni continentale din megalomanie! Acestea s-au dezvoltat în mod natural, pe baza creșterii cererii de energie.
Dezvoltarea s-a realizat având în vedere evoluția tehnică și necesitatea de a produce, cât mai avantajos, eficient și economic, energia solicitată de consumatori. Astfel, agregatele energetice au devenit din ce în ce mai mari și din ce în ce mai eficiente și mai fiabile.
Publicat la 9 iulie 2014
Podul de pe râul Kwai. Un film cu multe premii Oscar câștigate (șapte, mai exact), un film care m-a impresionat în copilărie (cu siguranță, forma particulară a podului face parte din amintirile acelei prime vizionări), un film de care mi-am amintit în urmă cu vreun an. La vremea respectivă, am pus pe blog câteva citate și o secvență în interpretarea lui Sir Alec Guinness. Zilele trecute a fost redifuzat pe un canal de televiziune, dar, pentru că nu l-am prins de la început, mi-am propus să îl urmăresc în liniște, de pe DVD.
Publicat la 12 decembrie 2014
Citind rândurile Duniei, gândurile au început să se îndrepte, la început insesizabil, apoi parcă din ce în ce mai intens, către filmul The Sheltering Sky (în română apare cu titlul Un ceai în Sahara).
Există în acest film o scenă pe care eu o consider un punct de inflexiune al acțiunii filmului. Nu este neapărat un punct culminant, ci pur și simplu un moment care, inițial, te pune puțin pe gânduri, iar apoi din ce în ce mai mult!